JOHN FITZGERALD KENNEDY

– Joseph (tatăl) împărtăşea cu Rose (mama) aceeaşi strădanie profundă de a-şi creşte copiii cu dorinţa de a atinge excelenţa întotdeauna şi în orice domenii.
– Ca tată avea grijă să cultive, mai ales în ceea ce-i privea pe băieţi, spiritul de competiţie, atât în sport cât şi în orice altă activitate.
– Micul Jack era adesea bolnav şi îşi petrecea timpul citind poeme cavalereşti, romane de aventuri şi nu în ultimul rând, biografiile unor oameni iluştri.
– JFK aparţinea unei familii înstărite şi puternice care atinsese bogăţia şi notorietatea în cursul unei singure generaţii, un fenomen posibil doar într-o ţară precum Statele Unite.

– Urmând sfaturile inteligente şi manevrele tatălui său, John a încercat încă de la început să îşi asocieze propria imagine doar cu marile probleme naţionale.
– Acest descendent al unui imigrant irlandez, bogat, cu studii adecvate, cu maniere elegante şi rafinate întruchipa perfect noua faţă a Americii.
– Viaţa de cuplu a început să îşi arate primele neajunsuri din cauza priorităţii pe care John o acorda lucrului şi îndatoririlor de senator în detrimentul celor de soţ.
– Dacă toate detaliile fişei sale clinice ar fi ieşit la iveală, până şi cel mai devotat alegător ar fi avut îndoieli în a-l considera candidatul potrivit pentru Casa Albă.
– Drumul către Casa Albă trecea şi prin însuşirea rolului de promotor al unor reforme care să le asigure afro-americanilor posibilitatea de a se bucura pe deplin de drepturile constituţionale.

– Era considerat până şi de către adversari drept un politician cu toate atuurile: foarte inteligent, arătos, simpatic, expert în probleme interne şi mai ales internaţionale. În plus, el şi soţia sa erau urmăriţi de jurnalişti ca nişte adevărate celebrităţi, fără a mai pune la socoteală că dispunea de vasta avere a familiei cu care îşi putea finanţa campania electorală.

– Confesiunea sa religioasă reprezenta pentru America acelor vremuri un handicap greu de depăşit în lunga cursă cu obstacole către Casa Albă.
– După ce a vizitat Moscova, Leningradul şi Crimeea, tânărul Kennedy a definit Uniunea Sovietică o ţară primitivă, înapoiată şi iremediabil birocratică.

– Este singurul politician despre care femeile citesc cu plăcere la coafor.

– Dintre toate apariţiile în public, cele care au contribuit cel mai mult la victoria lui John din noiembrie 1960 au fost, fără îndoială, cele 4 confruntări televizate cu Richard Nixon.

– Violenta şi prematura sa dispariţie, la puţin timp după încheierea crizei din Cuba şi a primului acord menit să limiteze experimentele nucleare şi efectele radioactive asupra mediului, a fost crucială în cristalizarea unei imagini de om strălucit, energic şi care priveşte lucrurile în perspectivă.

– Dinamica asasinării sale nu a fost niciodată considerată total credibilă de publicul larg, din simplul motiv că este greu să te resemnezi în faţa plauzibilităţii unui atentat organizat şi dus la capăt de un singur individ insignifiant împotriva unuia dintre cei mai puternici şi probabil cei mai bine protejaţi oameni de pe glob.

– Dorinţa lui JFK de se înţelege cu sovieticii era un fel de recunoaştere reciprocă a statutului de mare putere care se traducea printr-un condominiu global.

– În câmpul politicii interne, JFK îşi câştigase, cu siguranţă, în 1961 simpatiile marii majorităţi a americanilor când anunţase hotărârea de a destina resurse substanţiale programului spaţial al SUA, cu obiectivul de a trimite primul astronaut american pe Lună.

– Misterul din jurul morţii lui JFK este ultimul secret pe care John avea să îl ducă în mormânt cu el. Împreună cu secretele legate de viaţa sa privată şi de starea sa de sănătate, acela al morţii a contribuit la ridicarea la rang de personaj istoric a chipului unui preşedinte care altfel ar fi fost, cel mai probabil, doar primul preşedinte catolic care a reuşit să ajungă la Casa Albă.

– JFK a suferit în cel puţin jumătate din zilele petrecute pe lumea aceasta. Cei care îl cunoşteau îşi dădeau seama de suferinţele sale, deoarece chipul său devenea uşor mai palid, micile riduri din jurul ochilor uşor mai adânci, iar tonul vocii uşor mai aspru.

– Jackie către Hruşciov: “pericolul care îl tulbura pe soţul meu era că războiul putea să izbucnească nu atât din cauza oamenilor mari, cât a celor mici. În timp ce oamenii mari cunosc nevoia de autocontrol, oamenii mici sunt conduşi de frică şi de orgoliu.”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s