COCO CHANEL

– Doi mari C… mai puţin de un secol mai târziu, proptiţi unul de altul, aveau să devină marca distinctivă a creaţiilor lui Gabrielle şi simbolul celui mai mare imperiu clădit vreodată de o femeie cu propriile mâini.

– Să dispară era o practică în care toţi bărbaţii lui Chanel excelau.

– Mănăstirea Obazine să-i fi dat simţul sobrietăţii de care a dat dovadă mai apoi, oroarea instinctivă faţă de tot ce depăşea măsura, distanţarea pe care a arătat-o faţă de exces?

– Negrul nu se demodează.

– Se înfăţişa ca o persoană salvată ca prin minune, salvată de ridicolul epocii.

– Nu se temea de nimic mai mult decât de femeile lipsite de ocupaţie.

– 1913. Se deschidea atunci pentru modă o eră nouă, a cărei simplitate făcea să se presimtă sfârşitul opulenţei din Belle Epoque.

– Brusc, ornamentaţia se ştergea în faţa beneficiului exclusiv al liniei.

– Succesul le înobilează pe femei. Chanel era admirată, nu aştepta niciun sprijin şi nu avea sentimente pentru nimeni.

– Libertatea lui Gabrielle consta în a fi diferită. Nu avea familie, soţ, copii sau morţi de jelit.

– În 1920 se năştea parfumul Chanel Numero 5, în jurul căruia, de-a lungul anilor, avea să se clădească prodigioasa ei avere. “Mizaţi pe 5!”

– Niciodată – şi asta a ţinut până la sfârşitul vieţii ei – Gabrielle nu şi-a imaginat că luxul putea avea alte scopuri decât pe acela de a face simplitatea remarcabilă.

– E caracteristic unui spirit slab să se împăuneze cu avantaje pe care doar hazardul ni le poate dărui.

– Un eşec poate fi ceva exasperant. E o povară insuportabilă.

– A-ţi dispreţui duşmanul înseamnă a te diminua pe tine însuţi.

– În 1947, la Paris se năştea într-un tunet de aplauze new-look. Apărea un nou tip de femeie a cărei rochie cobora până la glezne şi o nouă stea pe firmamentul creaţiei de modă – Christian Dior. Iar pe măsură ce industria modei se transforma, iar renumele internaţional al lui Dior creştea necontenit, lumea uita tot mai mult ce însemnase domnia lui Chanel.

– Singurătatea. Ce este oare cel mai mult de trăit şi cel mai scurt de povestit. Singurătatea. Viaţa lui Chanel s-a organizat doar în jurul acestui cuvânt.

– Chanel: îmi place ca moda să coboare în stradă, dar nu admit ca ea să vină de acolo.

– Până la sfârşit a stat furioasă şi dreaptă ca un căpitan pe puntea vasului care se scufundă.

– Era dramatic de singură. Numeroşi oameni dintre cei care o înconjurau profitau de pe urma ei, o ştia. Dar prefera aşa ceva decât înspăimântătoarea ei solitudine.

– Avea optzeci de ani când rana unui preşedinte asasinat lasa o dâră însângerată pe o fustă trandafirie care provenea din atelierele ei. Le spunea reporterilor: “da, Jackie Kennedy era îmbrăcată la Dallas într-un taior Chanel”. Nimic în plus. Era la o vârstă la care emoţia însemna o pierdere a puterilor.

– A murit în singura zi în care era cu putinţă. Într-o duminică. Pentru că în restul săptămânii lucra, iar a muri la muncă, în reflexul nesfârşit al oglinzilor ar fi însemnat teatru. A pus în moartea ei toată discreţia de care era în stare.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s