Revolutionary Road

revolutionary-road– Oamenii inteligenţi, care gândeau, puteau trece peste asta cu uşurinţă, la fel cum treceau peste lipsa de sens completă a slujbelor lor anoste şi peste absurdul moral al caselor lor plicticoase din suburbii. Circumstanţe economice te puteau forţa să trăieşti într-un asemenea mediu, dar important era să te menţii necontaminat.

– E-o boală. Nimeni nu mai gândeşte, nu mai simte şi nu-i mai pasă. Nimeni nu se mai entuziasmează şi nu mai crede în nimic în afară de micuţa sa mediocritate.

– Fiindcă asta e, o iluzie enormă, obscenă – ideea asta că oamenii trebuie să renunţe la viaţa adevărată şi să se aşeze când au familii.

– Ultimele săptămâni devenise din ce în ce mai greu să-şi poarte, la birou, povara secretului.

– Astfel îşi dorise el adesea să-i fie mariajul – lipsit de agitaţie, tovărăşesc, de o tandreţe reciprocă cu tente romantice.

– Când încerci să vinzi o idee, indiferent care şi cât de complicată e, n-o să găseşti niciodată un instrument mai eficient de persuasiune decât vocea umană.

– Să fie întotdeauna el cel care se ridică primul, cu o mişcare atletică din pat dimineaţa, ca ea să nu-i vadă niciodată faţa umflată de neajutorată din timpul somnului.

– Luase obiceiul de a sta la birou până târziu. Îi şi plăcea să ia cina în oraş, singur, şi să se plimbe prin oraş înainte să ia trenul de noapte. Îi dădea un sentiment plăcut de independenţă, de eliberare din rutina de navetist. Părea, în plus, o conduită potrivită pentru noul tip de mariaj matur, nonsentimental ce părea de-acum să reprezinte viitorul lor.

– Şi de fiecare dată, după ce o băga în cele din urmă într-un taxi şi o apuca singur spre Gara Centrală, îi venea să râdă în hohote, fiindcă întrunea atât de bine condiţiile reveriei standard a bărbatului căsătorit. Fără bătaie de cap, fără complicaţii, totul lăsat în dezordine într-o cameră luată pe numele altcuiva şi totul isprăvit la timp ca să prindă trenul de zece şi şaptesprezece.

– Putea simţi acea pace interioară ce vine din faptul de a şti că toate hainele tale sunt noi şi că-ţi vin de minune.

– Îl deprima să se gândească la câtă energie irosise, de-a lungul anilor, în postura autonegatoare de om care-şi cere scuze. De acum înainte, oriunde l-ar fi dus viaţa, n-aveau să mai existe scuze.

– Masculinitatea îmi fusese cumva ameninţată de toată istoria cu avortul.

– Banii-s mereu un motiv bun, dar arareori e motivul adevărat.

– Niciodată să nu te apuci de ceva până ce nu te-ai gândit bine, apoi fă tot ce poţi.

– Singura greşeală adevărată, singurul lucru greşit şi lipsit de onestitate fusese, întotdeauna, că-l văzuse ca pe ceva mai mult decât atât. Pentru o lună sau două, de dragul distracţiei, ar fi putut fi în regulă să joci un asemenea joc cu un băiat, dar atâţia ani!

– Toată ideea cu plânsul era să te opreşti înainte să devii patetic.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s