NOAPTEA DE SÂNZIENE

img_20161028_204109-Se pot întâmpla fel de fel de miracole. Dar trebuie să te înveţe cineva cum să le priveşti ca să ştii că sunt miracole.
-Nu mă pot lăsa posedat de un eveniment, oricât ar fi el de actual şi de catastrofal. Îl discut un ceas, două, încerc să-l înţeleg, mă acomodez sau nu mă acomodez cu el, dar apoi trec mai departe şi mă ocup de altceva. Măcar de atâta libertate să mai profităm, cât ni se mai îngăduie. Libertatea de a alege subiectele de reflecţie, de conversaţie sau de glumă.
– Am înţeles viaţa din clasa întâi primară, când am văzut că nu puteam lua niciun premiu pentru că eram desculţ.
– Ajunsese acum la o neobişnuită stăpânire de sine. Îşi putea continua gândurile oricât de gălăgioşi ar fi fost oamenii în jurul lui.
– Mi-ai distrus viaţa. Dacă nu te-aş fi întâlnit pe tine, probabil că aş fi întâlnit o altă fată. Aş fi iubit-o şi aş fi cunoscut şi eu, ca toţi ceilalţi, odihna şi uitarea.
– Am îmbătânit, dar nu-mi pare rău. Tinereţea e o vârstă ingrată.
– Toţi suntem trişti. Nu se vede întotdeauna, dar toţi oamenii sunt trişti.
– Simţi deodată o nemaipomenită poftă de a trăi, o fericire fără nume de a fi viu.
– Nu vreau să-mi amintesc nici măcar de soţia şi copilul meu, nici măcar de nenorocirile ţării mele. Sau, mai precis, nu vreau să-mi amintesc de soţia, copilul sau ţara mea aşa cum sunt ele în clipa de faţă. Mă gândesc la ei proiectându-i într-un alt timp, fie un anumit moment din trecut, fie un timp imaginar.
– Asta e cam tot ce-ţi rămâne dintr-o dragoste, după câţiva ani. Teama că dacă te desparţi, celălalt va suferi mai mult decât tine.
– Nu am sărutat-o decât o singură dată, dar sărutatea aceea m-a ajutat să trăiesc ani în şir.
– Toţi suntem nemuritori. Dar trebuie să murim întâi.
– S-a culcat cu mine din milă. Probabil că şi-a spus: „trebuie să cedez într-o zi nefericitului asta care îşi ratează viaţa din cauza mea”.
– Nu mai trăiesc demult. Îmi fac doar datoria de mă trezi în fiecare dimineaţă la aceeaşi oră.
– Păcatul tău este că vrei să trăieşti moartea aici, pe pământ. Dar pe pământ omul e dator să trăiască numai viaţa.
– În faţa catastrofei oamenii nu mai cunosc decât frica şi laşitatea.
– Mulţi se aruncă în politică pentru ca să uite un dezastru intim, să-şi umple un vid interior. Când nu mai ai nimic de pierdut, poţi deveni un erou sau un mare om politic.
– Nu există nici Dumnezeu, nici dreptate. Există doar noroc.
– Dacă aş aduna toate orele şi minutele pe care mi le-ai dat, poate s-ar face o zi şi o noapte. Am trăit din ele aşa cum trăiesc umbrele din amintirea unei vieţi întregi şi pline.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s