TATĂL CELUILALT COPIL

Posted in Citesc, deci sunt sexy on 20 Aprilie 2017 by ileanapirgaru

Nu este neapărat o carte care mi-a plăcut sau marcat, dar cu siguranţă, merită a fi citită de fiecare înainte de a deveni părinte.
Este drama părinţilor care fac copii doar pentru a bifa reuşite în faţa lumii şi-a vieţii.
Iar atunci când această sarcină devine prea grea, se transformă în frustraţi şi amărâţi, iar ulterior ajung să se răzbune pe proprii copii pentru eşecurile lor.
Nu trebuie să fii mare expert în parenting ca să-ţi dai seama că în spatele unor copii luminoşi stau nişte părinţi – soare.
Şi invers, copiii nevrotici, agresivi, violenţi, e clar, că au în spate părinţi fie prea obsedaţi de educaţia lor, fie indiferenţi.
Lipsa atenţiei, la fel ca şi surplusul acesteia marchează comportamentul copilului şi viaţa lui de adult.
Este o linie de demarcaţie foarte fină şi greu de sesizat pentru părinţii-urşi.
Povestea tatălui celuilalt copil are loc în Iran, într-o familie de oameni simpli, care şi-au construit viaţa după scenariul dureros de banal şi plicticos căsnicie-casă-copii.
Cu un bărbat mereu preocupat de prezenţa pâinii şi-o femeie care şi-a sacrificat cariera în favoarea statutului de soţie, mamă, bucătăreasă.
Statut care o umileşte şi care nu-i oferă, nici pe departe, împlinirea pe care credea că o va găsi atunci când s-a măritat.
Povestea confirmă o teză de-a mea mai veche, şi anume că în orice familie cu mai mult de un copil, există un copil preferat de părinţi.
Iar această manifestare a iubirii atât de diferenţiată este sesizată de toţi, cu excepţia părintelui care-şi iubeşte copiii, nu neapărat, mai mult sau mai puţin, dar diferit.
Refuzul unui copil de a vorbi sau de a se manifesta în public, ascunde o imensă lipsă de afecţiune şi atenţie.
O mamă veşnic supărată, veşnic stresată de grijile casei este concepută de copii ca o mama care nu-i iubeşte, deşi această mamă îşi pune sufletul pe tavă pentru binele lor.
Iubirea părintească este concepută total diferit de adulţi şi copii.

“Într-o lume în care grija părinţilor pentru copii ajunge să îi îndepărteze sufleteşte de aceştia, romanul Tatăl celuilalt copil reaminteşte un lucru fără de care orice efort, oricât de bine intenţionat, e în van. Să te arăţi preocupat nu înseamnă să fii mâhnit ori să descopri lipsuri şi ciudăţenii pe care să vrei cu orice preţ să le repari, ci să arăţi încredere şi să te porţi cu înţelegere. Cu iubire. Ceva atât de simplu şi atât de fragil…”

COCO CHANEL

Posted in Citesc, deci sunt sexy on 20 Martie 2017 by ileanapirgaru

– Doi mari C… mai puţin de un secol mai târziu, proptiţi unul de altul, aveau să devină marca distinctivă a creaţiilor lui Gabrielle şi simbolul celui mai mare imperiu clădit vreodată de o femeie cu propriile mâini.

– Să dispară era o practică în care toţi bărbaţii lui Chanel excelau.

– Mănăstirea Obazine să-i fi dat simţul sobrietăţii de care a dat dovadă mai apoi, oroarea instinctivă faţă de tot ce depăşea măsura, distanţarea pe care a arătat-o faţă de exces?

– Negrul nu se demodează.

– Se înfăţişa ca o persoană salvată ca prin minune, salvată de ridicolul epocii.

– Nu se temea de nimic mai mult decât de femeile lipsite de ocupaţie.

– 1913. Se deschidea atunci pentru modă o eră nouă, a cărei simplitate făcea să se presimtă sfârşitul opulenţei din Belle Epoque.

– Brusc, ornamentaţia se ştergea în faţa beneficiului exclusiv al liniei.

– Succesul le înobilează pe femei. Chanel era admirată, nu aştepta niciun sprijin şi nu avea sentimente pentru nimeni.

– Libertatea lui Gabrielle consta în a fi diferită. Nu avea familie, soţ, copii sau morţi de jelit.

– În 1920 se năştea parfumul Chanel Numero 5, în jurul căruia, de-a lungul anilor, avea să se clădească prodigioasa ei avere. “Mizaţi pe 5!”

– Niciodată – şi asta a ţinut până la sfârşitul vieţii ei – Gabrielle nu şi-a imaginat că luxul putea avea alte scopuri decât pe acela de a face simplitatea remarcabilă.

– E caracteristic unui spirit slab să se împăuneze cu avantaje pe care doar hazardul ni le poate dărui.

– Un eşec poate fi ceva exasperant. E o povară insuportabilă.

– A-ţi dispreţui duşmanul înseamnă a te diminua pe tine însuţi.

– În 1947, la Paris se năştea într-un tunet de aplauze new-look. Apărea un nou tip de femeie a cărei rochie cobora până la glezne şi o nouă stea pe firmamentul creaţiei de modă – Christian Dior. Iar pe măsură ce industria modei se transforma, iar renumele internaţional al lui Dior creştea necontenit, lumea uita tot mai mult ce însemnase domnia lui Chanel.

– Singurătatea. Ce este oare cel mai mult de trăit şi cel mai scurt de povestit. Singurătatea. Viaţa lui Chanel s-a organizat doar în jurul acestui cuvânt.

– Chanel: îmi place ca moda să coboare în stradă, dar nu admit ca ea să vină de acolo.

– Până la sfârşit a stat furioasă şi dreaptă ca un căpitan pe puntea vasului care se scufundă.

– Era dramatic de singură. Numeroşi oameni dintre cei care o înconjurau profitau de pe urma ei, o ştia. Dar prefera aşa ceva decât înspăimântătoarea ei solitudine.

– Avea optzeci de ani când rana unui preşedinte asasinat lasa o dâră însângerată pe o fustă trandafirie care provenea din atelierele ei. Le spunea reporterilor: “da, Jackie Kennedy era îmbrăcată la Dallas într-un taior Chanel”. Nimic în plus. Era la o vârstă la care emoţia însemna o pierdere a puterilor.

– A murit în singura zi în care era cu putinţă. Într-o duminică. Pentru că în restul săptămânii lucra, iar a muri la muncă, în reflexul nesfârşit al oglinzilor ar fi însemnat teatru. A pus în moartea ei toată discreţia de care era în stare.

Revolutionary Road

Posted in Citesc, deci sunt sexy on 29 Ianuarie 2017 by ileanapirgaru

revolutionary-road– Oamenii inteligenţi, care gândeau, puteau trece peste asta cu uşurinţă, la fel cum treceau peste lipsa de sens completă a slujbelor lor anoste şi peste absurdul moral al caselor lor plicticoase din suburbii. Circumstanţe economice te puteau forţa să trăieşti într-un asemenea mediu, dar important era să te menţii necontaminat.

– E-o boală. Nimeni nu mai gândeşte, nu mai simte şi nu-i mai pasă. Nimeni nu se mai entuziasmează şi nu mai crede în nimic în afară de micuţa sa mediocritate.

– Fiindcă asta e, o iluzie enormă, obscenă – ideea asta că oamenii trebuie să renunţe la viaţa adevărată şi să se aşeze când au familii.

– Ultimele săptămâni devenise din ce în ce mai greu să-şi poarte, la birou, povara secretului.

– Astfel îşi dorise el adesea să-i fie mariajul – lipsit de agitaţie, tovărăşesc, de o tandreţe reciprocă cu tente romantice.

– Când încerci să vinzi o idee, indiferent care şi cât de complicată e, n-o să găseşti niciodată un instrument mai eficient de persuasiune decât vocea umană.

– Să fie întotdeauna el cel care se ridică primul, cu o mişcare atletică din pat dimineaţa, ca ea să nu-i vadă niciodată faţa umflată de neajutorată din timpul somnului.

– Luase obiceiul de a sta la birou până târziu. Îi şi plăcea să ia cina în oraş, singur, şi să se plimbe prin oraş înainte să ia trenul de noapte. Îi dădea un sentiment plăcut de independenţă, de eliberare din rutina de navetist. Părea, în plus, o conduită potrivită pentru noul tip de mariaj matur, nonsentimental ce părea de-acum să reprezinte viitorul lor.

– Şi de fiecare dată, după ce o băga în cele din urmă într-un taxi şi o apuca singur spre Gara Centrală, îi venea să râdă în hohote, fiindcă întrunea atât de bine condiţiile reveriei standard a bărbatului căsătorit. Fără bătaie de cap, fără complicaţii, totul lăsat în dezordine într-o cameră luată pe numele altcuiva şi totul isprăvit la timp ca să prindă trenul de zece şi şaptesprezece.

– Putea simţi acea pace interioară ce vine din faptul de a şti că toate hainele tale sunt noi şi că-ţi vin de minune.

– Îl deprima să se gândească la câtă energie irosise, de-a lungul anilor, în postura autonegatoare de om care-şi cere scuze. De acum înainte, oriunde l-ar fi dus viaţa, n-aveau să mai existe scuze.

– Masculinitatea îmi fusese cumva ameninţată de toată istoria cu avortul.

– Banii-s mereu un motiv bun, dar arareori e motivul adevărat.

– Niciodată să nu te apuci de ceva până ce nu te-ai gândit bine, apoi fă tot ce poţi.

– Singura greşeală adevărată, singurul lucru greşit şi lipsit de onestitate fusese, întotdeauna, că-l văzuse ca pe ceva mai mult decât atât. Pentru o lună sau două, de dragul distracţiei, ar fi putut fi în regulă să joci un asemenea joc cu un băiat, dar atâţia ani!

– Toată ideea cu plânsul era să te opreşti înainte să devii patetic.

ZINA ZEN. 513

Posted in Citesc, deci sunt sexy on 2 Ianuarie 2017 by ileanapirgaru

15591192_1389374851074649_822988077602637485_o– Nu iubim doar o dată. Rănile se prind când suntem pregătiţi să facem altele. Există un echilibru în toate. Timp potrivit.

– Trebuie să înţelegi că tu eşti una. Iar cei care depind de el, sunt mai mulţi. Şi au ajuns la el înaintea ta. Iar el le-a promis că va avea grijă de ei. S-a întâmplat, s-a ales, făcut/desfăcut, când tu nici nu erai. S-a întâmplat din necredinţă, grabă, neatenţie. Din altfel de iubire.

– Dacă e adevărat că ne-am născut dintr-o explozie de stele, noi doi în mod cert am fost aceeaşi stea. Totul era perfect, la loc, potrivit. Era simplu. Niciodată nu spuneam nimic în plus sau în minus. Nu mi-era frică de niciun sfârşit de lume.

– Nu mai ştiam dacă îmi bate inima sau bate cineva la uşă.

– Credeam că zilele nu trec ca să-l uit, ci ca să-l aştept. Număram cum trec secundele, zilele, anii. Cuminte, aşteptam. Multă vreme nu mi-am schimbat adresa şi am stat răbdătoare, pe partea mea de uşă, gata să-l primesc înapoi, acasă. Gata de orice, de oricum. Credeam că lumea e rea, că va veni o zi şi se va face dreptate. Au trecut zile, ani, secunde, am făcut riduri şi am înţeles lucruri. Am înţeles că nu lumea e rea, ci eu îmi pierd timpul. Şi atunci, mi-am schimbat adresa.

– Niciodată nu port la mine băsmăluţă sau umbrelă. Când plâng, eu plâng. Când plouă, mă plouă.

– Să fii tu – povestea ta, să înveţi cum să îţi fii autosuficient şi să nu ai aşteptări marţiale de la oameni şi de la viaţă, e o artă. img_20170102_163235_725
– Din când în când eu renunţ la gura lumii. Plec, mă arunc, ard, zbor. După care mă adun din nou de pe jos. Sau de pe unde ajung. Renasc.

– După ce am tras linie, mai întâi tu, apoi noi împreună, şi abia peste mult timp, şi eu, am avut de o sută de ori ocazia să te rănesc. Dar nu am făcut-o niciodată. Aşa am ştiut că te-am iubit.

– Ştiam. N-o să vină nimeni să mă salveze sau să mă repare. Eu trebuia să fac totul.

– Stresul este o invenţie. Practic, este o expresie a fricii.

– Ştii cum e cu universul? Nici nu te pedepseşte, nici nu te premiază. El răspunde vibraţiei atitudinii pe care o ai.

– Şi-a luat o fată bună, cuminte, pe care o ştiau şi părinţii lui. Nuntă, Caraibe, credit pentru casă, ipotecă. Ca la toţi. Ca la carte.

– Cine pleacă dintr-o greşeală, se va întoarce. Nu trebuie să lupţi, să te chinuieşti, să-ţi iroseşti viaţa şi timpul. Lasă să plece, lasă să vină.

– Fericirea te linişteşte, spre deosebire de iubire. Ultima dată am crezut că fac infarct, iubind. Sincer.

– Aveam o nouă taină. Aveam un bărbat nou în pulsul meu grăbit.

– Eu am o poveste, ar fi fost trist să nu am niciuna, la 37 de ani.

– De obicei, eu rămân. Urăsc să rămân. Să mă întorc acasă, pe acelaşi drum, dar singură. Ne-întreagă. Derulând. Îmbrăţişarea, privirea, cuvântul. Căutând explicaţii, răspunsuri. Numărând zilele care trebuie să treacă. Până la…

– Eu nu am luptat niciodată pentru un bărbat. N-am vrut astfel de războaie. Dacă nu am fost aleasă, ne-aleasă am vrut să rămân. Dar întreagă. Şi în picioare. Pentru mine, pentru data viitoare.

– Atâta răbdare cu o femeie, poate avea numai un bărbat deosebit. Un bărbat care iubeşte. Şi e sigur.

Jurnalul Annei Frank

Posted in Citesc, deci sunt sexy on 20 Decembrie 2016 by ileanapirgaru

jurnalul-annei-frank-12-iunie-1942-1-august-1944_1_fullsize– Abia acum îmi dau seama ce minunat este un tramvai, mai ales unul deschis, dar plăcerea asta nu ne mai este îngăduită nouă, evreilor, noi trebuie să ne mulţumim cu mersul pe jos.
– Ajungi să cunoşti bine oamenii abia după ce te-ai certat zdravăn cu ei o dată. Abia atunci poţi să le judeci caracterul.
– Mă întind pe divan şi dorm ca să scurtez timpul, liniştea şi frica înspăimântătoare, căci să le ucid e cu nepuţinţă.
– Cu toată iubirea multora din jur, un om poate să se simtă singur atunci când nu e pentru nimeni “cel mai drag”.
– Vreau să continui să trăiesc, chiar şi după ce am murit.
– Într-o bună zi acest război groaznic se va termina, într-o bună zi vom fi din nou oameni, nu doar evrei.
– Întotdeauna există inima şi raţiunea. Fiecare trebuie să vorbească la timpul său.
– Cei mai respectabili oameni sunt trimişi în lagăre de concentrare, închisori şi celule izolate, şi pleava societăţii guvernează peste tineri şi bătrâni, săraci şi bogaţi.
– Nimic nu ne poate secătui mai mult decât neliniştea. Să vină sfârşitul, chiar dacă e dur. Atunci cel puţin vom şti dacă ne e dat să învingem ori să pierim.
– Vederea cerului, a norilor, a lunii şi a stelelor mă linişteşte şi-mi dă punere să aştept. Natura mă face mică şi mă pregăteşte să pot suporta cu îndrăzneală toate loviturile.
– În părţi ale lumii despre care se spune că sunt civilizate naşterea a încetat să mai fie ceva natural şi obişnuit.
– Lenevia poate să pară atrăgătoare, însă doar munca oferă satisfacţie.
– Purgatoriul, infernul şi cerul sunt lucruri pe care mulţi nu le pot accepta, dar o religie, nu contează care, îi tine pe oameni pe calea cea dreaptă.
– Fiecare copil trebuie să se autoeduce. Părinţii nu pot da decât sfaturi sau bune îndrumări, de formarea definitivă a propriului caracter răspunde fiecare în parte.
– Am acţionat întotdeauna conform sentimentelor mele, egoist, dar am acţionat aşa cum era mai bine pentru liniştea mea.
– În mod fundamental tinereţea este mai solitară decât bătrâneţea.

NOAPTEA DE SÂNZIENE

Posted in Citesc, deci sunt sexy on 28 Octombrie 2016 by ileanapirgaru

img_20161028_204109-Se pot întâmpla fel de fel de miracole. Dar trebuie să te înveţe cineva cum să le priveşti ca să ştii că sunt miracole.
-Nu mă pot lăsa posedat de un eveniment, oricât ar fi el de actual şi de catastrofal. Îl discut un ceas, două, încerc să-l înţeleg, mă acomodez sau nu mă acomodez cu el, dar apoi trec mai departe şi mă ocup de altceva. Măcar de atâta libertate să mai profităm, cât ni se mai îngăduie. Libertatea de a alege subiectele de reflecţie, de conversaţie sau de glumă.
– Am înţeles viaţa din clasa întâi primară, când am văzut că nu puteam lua niciun premiu pentru că eram desculţ.
– Ajunsese acum la o neobişnuită stăpânire de sine. Îşi putea continua gândurile oricât de gălăgioşi ar fi fost oamenii în jurul lui.
– Mi-ai distrus viaţa. Dacă nu te-aş fi întâlnit pe tine, probabil că aş fi întâlnit o altă fată. Aş fi iubit-o şi aş fi cunoscut şi eu, ca toţi ceilalţi, odihna şi uitarea.
– Am îmbătânit, dar nu-mi pare rău. Tinereţea e o vârstă ingrată.
– Toţi suntem trişti. Nu se vede întotdeauna, dar toţi oamenii sunt trişti.
– Simţi deodată o nemaipomenită poftă de a trăi, o fericire fără nume de a fi viu.
– Nu vreau să-mi amintesc nici măcar de soţia şi copilul meu, nici măcar de nenorocirile ţării mele. Sau, mai precis, nu vreau să-mi amintesc de soţia, copilul sau ţara mea aşa cum sunt ele în clipa de faţă. Mă gândesc la ei proiectându-i într-un alt timp, fie un anumit moment din trecut, fie un timp imaginar.
– Asta e cam tot ce-ţi rămâne dintr-o dragoste, după câţiva ani. Teama că dacă te desparţi, celălalt va suferi mai mult decât tine.
– Nu am sărutat-o decât o singură dată, dar sărutatea aceea m-a ajutat să trăiesc ani în şir.
– Toţi suntem nemuritori. Dar trebuie să murim întâi.
– S-a culcat cu mine din milă. Probabil că şi-a spus: „trebuie să cedez într-o zi nefericitului asta care îşi ratează viaţa din cauza mea”.
– Nu mai trăiesc demult. Îmi fac doar datoria de mă trezi în fiecare dimineaţă la aceeaşi oră.
– Păcatul tău este că vrei să trăieşti moartea aici, pe pământ. Dar pe pământ omul e dator să trăiască numai viaţa.
– În faţa catastrofei oamenii nu mai cunosc decât frica şi laşitatea.
– Mulţi se aruncă în politică pentru ca să uite un dezastru intim, să-şi umple un vid interior. Când nu mai ai nimic de pierdut, poţi deveni un erou sau un mare om politic.
– Nu există nici Dumnezeu, nici dreptate. Există doar noroc.
– Dacă aş aduna toate orele şi minutele pe care mi le-ai dat, poate s-ar face o zi şi o noapte. Am trăit din ele aşa cum trăiesc umbrele din amintirea unei vieţi întregi şi pline.

CARTEA DESPRE FEMEI

Posted in Citesc, deci sunt sexy on 19 Iulie 2016 by ileanapirgaru

cartea-despre-femei_1_fullsize1. Dacă doreşti să schimbi opinia unei femei, fii de acord cu ea.
2. Până când nu vei deveni mama bărbatului tău, nu te vei simţi împlinită ca soţie.
3. Adevărata iubire nu creează niciodată lanţuri, şi nu dă naştere decât libertăţii.
4. Cu cât ştii mai mult, cu atât te minunezi mai puţin.
5. Adevărata eliberare nu va face altceva din femei decât femei adevărate, nicidecum imitaţii ale bărbaţilor.
6. Civilizaţia este o falsificare, o îndepărtare de natură.
7. Bărbaţii devin din ce în ce mai feminini, în timp ce femeile devin din ce în ce mai masculine. Mai devreme sau mai târziu, toate disctincţiile se vor pierde, şi nu va rămâne decât o societate incoloră, o plictiseală generală.
8. Căsnicia este împotriva naturii. Nu poţi fi sigur decât pe momentul prezent. Orice promisiune pentru ziua de mâine este o minciună, iar căsnicia este o promisiune pe viaţă.
9. Nefiind nevoie de căsnicie, nu va fi nevoie nici de divorţ şi abia atunci va începe prietenia.
10. Nu există o mare diferenţă între soţii şi prostituate. Singura diferenţă este ca şi aceea dintre a merge cu maşina personală şi a merge cu taxiul.
11. O prostituată este cumpărată pentru câteva ore. Soţiile sunt afaceri pe termen lung, deci sunt mai economice.
12. Doi oameni care sunt nefericiţi, fiecare separat de celălalt, îşi amplifică reciproc nefericirea dacă sunt reuniţi.
13. Maturitatea înseamnă depăşirea romantismului naiv.
14. Căsătoria nu poate ucide decât iubirea romantică.
15. Căsătoria nu face decât să scoată la iveală ce este ascuns în noi.
16. Mă uit la oameni. Le este atât de teamă, dar nu înţeleg de ce, căci nu au nimic de pierdut.
17. Doar oamenii nemulţumiţi au tendinţa să spună că nu există Dumnezeu. Ateismul nu s-a născut din logică, ci din nemulţumire.
18. Limbajul a fost creat pentru ce care nu se iubesc.
19. Premisa de bază a iubirii este libertatea absolută acordată celuilalt.
20. Interveniţi din ce în ce mai puţin peste copilul vostru. Lăsaţi-l să devină el însuşi. Ajutaţi-l, hrăniţi-l, dar lăsaţi-l să crească singur.
21. Milioane de soţi sunt ţinuţi sub papuc pentru simplul motiv că în copilărie mamele au fost prea puternice pentru ei.
22. Fiecare generaţie îşi transmite nevroza generaţiei următoare. În acest fel societatea continuă să persiste în nebunia ei.
23. În această lume suprapopulată, în care lumea moare de foame, este de neiertat să te opui pilulei contraceptive.
24. Este mult mai uşor să exploatezi pe cineva, dacă îl faci să se simtă vinovat.
25. Numai cei activi din punct de vedere sexual sunt oameni inteligenţi.
26. Nu este necesar să îi vânaţi pe bărbaţi. Căutarea altor persoane apare numai din cauza faptului că nu ne iubim pe noi înşine. Altminteri, oamenii vin singuri la noi.
27. Lumea înţelege limbajul matematicii, nu pe cel al iubirii.
28. Calea inimii este frumoasă, dar periculoasă. Calea minţii este comună, dar sigură.
29. Bătrâneţea este momentul în care te retragi, lăsând terenul liber.

%d blogeri au apreciat asta: